Noi să fim sănătoşi

Jerusalem Orchestra kicks ass!

La cererea fanilor, am grabit umpicut lansarea continuarii.
Enjoy:
(partea I aici)

grigore: Aş prefera să nu comentez prea mult. E o relaţie frumoasă de colegialitate, îl citesc, mă citeşte, vorba aia.

viorel: In cluburi iesi?

grigore: Rar, e prea mare gălăgia.

viorel: La baute, ce preferi?

grigore: Guiness.

grigore: Şi Red Bull cu whiskey, hehe.

viorel: Mancarea preferata?

grigore: Mici cu bere, la o iarbă verde.

viorel: Detii Dacie?

grigore: Absolut. Ce fel de român aş fi fără cel puţin o Dacie?

viorel: Ce model, culoare?

grigore: 1300, albastră. Anul de graţie 1982. Eheeei, câte amintiri am eu în maşina asta… Câte fete frumoase şi tinere au trecut prin ea… Apropo, nu doresc să te ofensez, dar sunt curios, tu de unde eşti? Şi mama ta unde a făcut facultatea?

viorel: Bucuresti, a5a generatie. Mama mea s-a ferit si se fereste de ispite pe cat posibilul, nu stiu ce a facut cand a fost tata in armata.

grigore: Hm, rămâi la o discuţie după interviu, eventual cu un album de familie, poate-mi amintesc ceva. Să continuăm, însă.

viorel: Ca tot vorbim despre mame, ai fost la curve recent?

grigore: Depinde ce înţelegi prin curve. Eu curve denumesc centuristele. Şi nu, la centuriste n-am fost. În schimb am fost la “studentă la ASE, curată, am locul meu de refugiu”.

viorel: Tariful?

grigore: Pentru Grigore e gratis. Întotdeauna.

viorel: Cateodata nu te doare sufletul si vrei sa platesti?

grigore: Ba da, de fiecare dată. Eu îmi dau seama că ele sunt fete tinere, viaţa de stundent e grea, trebuie să mănânce şi ele, au nevoie de pixuri, caiete, foi, alea, şi încerc să le ajut. Dar mă refuză întotdeauna. Încep să plângă, să facă istericale, să comenteze… “Grigore, ţie să-ţi iau bani? Da’ ce crezi, că-s curvă? Eu te iubesc, Grigore, te ador, Zeul meu!”

viorel: Se spune despre Romeo Fantastick, Regele Sexului ca cel mai prost numar al lui a fost de 80 de minute. Pe tine cam cat tine?

grigore: Să o luăm altfel. La mine 90 de minute e media preludiului.

viorel: Acelasi Romeo sustine ca el baga femeile in transa, cu secrete de ale lui. Tu ce metode folosesti?

grigore: Secrete de-ale mele.

viorel: Ai trecut prin andropauza?

grigore: Hai mă, fii serios.

viorel: Vesnic viril sau o sa apelezi la telina la un moment dat?

grigore: Hehe, după cum ar spune un mare om (eu), într-un final, când se va trage linia şi se va face suma, ţelina va apela la mine.

viorel: Inteleg.

viorel: Discriminezi?

grigore: Nu. Urăsc discriminarea la fel cum urăsc ideea de a da drept de vot femeilor.

viorel: Sa ne intoarcem la inceputuri.

viorel: Cum ti-ai pierdut virginitatea?

grigore: Era în anul 1965, tocmai învăţasem să conduc tractorul tatălui meu, şi fiind singurul flăcău de vârsta mea care conducea, îţi imaginezi cam cum s-a petrecut totul.

viorel: Pot intreba cu cine?

grigore: Tanti Lenuţa (tanti pe mă-sa, avea 22 de ani), soţia vecinului Vasile.

viorel: Ea te-a invatat meserie?

grigore: Într-un fel.

viorel: Despre Gigel.org?

grigore: Gigel e un finuţ, îmi place foarte mult.

viorel: Admiri pe cineva in special in spatiul virtual?

grigore: Nu.

viorel: Ce computer, sistem de operare, alea alea ai?( Pe mine nu ma intereseaza, dar poate fanii vor sa stie.)

grigore: Păi nu ştiu exact, calculatorul e alb cu o dungă albastră şi are un abţibild din ăla cu Athlon 64 pe el. Sistem folosesc Ubuntu, dar mi s-a cam umplut de linucşi, lol.

viorel: Povesteai candva despre cei 50 de chinezi ce te ajuta. Ei cum o mai duc?

grigore: Sunt 75 acum. Uite, te salută toţi. În rest ca de obicei. Ei mă ajută, eu îi plătesc, ştii cum e.

viorel: Care-i visul tau in viata?

grigore: Să am succes cu viitorul meu turneu de reeducare a minorelor. Să mă văd pe scenă, la microfon, cu mii şi mii de minore în faţa mea, strigând toate în cor “GRI-GO-RE! GRI-GO-RE!”.

viorel: Chiar vroiam sa ating subiectul asta.

viorel: Ceva detalii despre turneu?

grigore: Încă nu intru în detalii, până când nu se va stabili ceva concret. Încă sunt în căutare de sponsori, mai e mult de lucru.

viorel: pe mIRC mai intri?

grigore: Nu.

viorel: Intrebare de la fani: Ai fiice?

grigore: Am şi nepoate.

viorel: Si, cum te porti cu ele?

grigore: Ca cu nişte îngeri, îţi dai seama.

viorel: Dragoste le-ai invatat sa faca?

grigore: Prefer să nu răspund la întrebarea asta.

viorel: Ce culoare au ochii tai?

grigore: Am ochii albaştri precum seninul cerului de primăvară, fetele pierzându-se în ei cu fiecare privire pe care le-o arunc.

viorel: Ce tip de sani preferi?

grigore: Fermi, obraznici, fragezi şi nelăsaţi.

grigore: Şi preferabil mai mari decât o sonerie.

viorel: Despre urbani ce parere ai?

grigore: Mă lasă rece.

viorel: Dar despre emoisti si emoiste??

grigore: Emoiştii sunt fiinţe interesante, îmi place să îi observ

grigore: în habitatul lor natural.

viorel: Iti place in Vama?

grigore: Îmi plăcea odată, demult. Acum prefer Costineştiul sau Neptunul. Cred că îmi înţelegi motivele.

viorel: Da, si eu am o anumita afinitate pentru Eforie-Nord.

viorel: Ai bucurii la vreo vedeta autohtona?

grigore: Nu în mod special. Mă cam tentează Andra, dar nu destul. Fetele de la Candy erau mişto, atunci când au apărut ele.

viorel: Cum, Andre nu te-au atras niciodata?

grigore: Când erau minore eram plecat din ţară, le-am prins deja uzate.

viorel: Ai absentat un an. Multi sustin ca ai fost rapit de extraterestrii. Care e adevarul?

grigore: Am explicat şi pe site, am fost plecat în ţări străine, la cules de experienţe. Nimic mai mult, nimic mai puţin.

viorel: E deja tarziu, probabil ca minorele te asteapta in pat.

viorel: Ce planuri de viitor ai?

grigore: Vreau să urc site-ul în Alexa pe locul 93, cel puţin. Apoi vreau să îl colorez mai frumos, apoi vreau să scot un album, să dau drumul turneului de reeducare a minorelor şi să mor fericit.

viorel: Te-am retinut deja mult timp, insa setea de cunoastere tot nu mi-a fost pe deplin satisfacuta.

viorel: Te las acum, dar promiti ca vei mai trece pe la noi?

grigore: Absolut, dragul meu, absolut!

viorel: Un cuvant de incheiere?

grigore: Vă pup, măi copii care-i citiţi minunatul blog al Viorelului! Te pup, Viorele, să creşti mare şi voinic, aşa ca mine!

viorel: Cu stima si respect, te p00p!

grigore: Sănătate!

Iata ca nu am stat degeaba si l-am luat la intrebari pe Grigore. Intr-un interviu haotic, spectaculos si senzational. Urmeaza deci prima parte:

viorel: Te p00p, Grigore!

grigore: Şi eu te pup, dragă Viorele.

viorel: Am cateva intrebari de interes general, esti dispus sa-mi raspunzi?

grigore: Pentru tine, orice.

viorel: Bun atunci.

viorel: Sa incepem cu inceputul, asl pls.

grigore: U1

viorel: 17/m/bucuresti, s-o belesti

grigore: 55/m/tm

viorel: Sa inteleg ca te-ai stabilit in Timisoara sau esti nativ?

grigore: M-am stabilit, sunt nativ din Oltenia.

viorel: Si, cum sunt minorele din Timis?

viorel: Fata de cele din Oltenia, bineinteles.

grigore: Păi, în primul rând sunt mai curate. Apoi, sunt puţin mai uşor de convins (vorbesc aici de cele de oraş, cele de la sate mai uşuratice ca în Oltenia eventual în Moldova mai găseşti).

viorel: Ce te-a impulsionat sa raspunzi intrebarilor tuturor pe Internet?

grigore: Lipsa unui model autentic pentru tineretul român, necesitatea unei baze culturale care să fie totodată aproape de copii, şi unele obiceiuri mai vechi de ale mele. Vorba aia, trebuie să-mi pice şi mie ceva, nu?

viorel: Absolut.

viorel: Cand ai inceput, credeai ca vei avea succesul asta?

grigore: Nici nu visam aşa ceva.

viorel: Sa vorbim si despre prezent. Cati vizitatori ai la ora actuala?

grigore: În medie cam 300 pe zi, unii fideli, alţii viitori fideli. În perioada mea de glorie ajunsesem şi la 900-1000 pe zi, şi era bine. Majoritatea erau minore.

viorel: Crezi ca ai atins apogeul, sau ca the best is yet to come?

viorel: Mai sunt minorele la moda?

grigore: O, Viorele, acesta e doar începutul, ce ştii tu… Da, minorele sunt, au fost şi vor fi în continuare la modă. Uite, de exemplu în alte ţări încep să se legalizeze micile vicii. De exemplu ştie toată lumea că în Olanda e legală iarba. Dar ştie toată lumea că în Mexic, de exemplu, sexul este legal de la 12 ani? Încă nu ştie, dar se va şti. Şi încet-încet se va ajunge la o echilibrare a limitelor de vârstă între toate ţările civilizate.

grigore: Cu ocazia asta se va ajunge şi la o oarecare armonie, o trecere lină şi fără obstacole şi fără perioade de acomodare dintr-o ţară în alta.

grigore: Uite, de exemplu, eu acum vreau să mă duc în Germania. Acolo limita minimă de vârstă e 16 ani. La noi e 15. Crezi că-mi va fi uşor să mă acomodez? Vor mai exista tentaţii, şi nu ştiu în ce măsură mă voi putea abţine de la blestemăţii.

viorel: Dar oare cand e legal, nu e mai putin incitant?

grigore: Nu, Viorel, aici nu e vorba de legalitate sau ilegalitate. E vorba doar de frăgezime. Frăgezimea cărnii şi fineţea pielii. Nimic mai mult.

viorel: Aha, deci nu esti un rebel, esti un cunoscator al placerilor vietii, am inteles corect?

grigore: Exact.

viorel: Sa vorbim putin despre droguri. Ce ai consumat pana acum?

grigore: Eu, în România, nimic. Dar dacă ar fi vorba, să zicem, de un amic de al meu pe care-l cunosc şi trăieşte în Olanda, el a consumat iarbă, haşiş şi mărunţişuri din astea. Cele grele nu sunt bune. Apropo, reţineţi, copii: “Drogurile sunt rele! (Marijuana nu este drog, e medicament)”

viorel: Si hasisul aliment?

grigore: Nu, haşişul e cam ca o bere. Dacă îl consumi responsabil, e în regulă.

viorel: Aha, am inteles.

viorel: Evident, cand nu faci dragoste cu minore, trebuie sa te ocupi cu ceva.

viorel: Ce-ai facut la viata ta?

grigore: Îmi pare rău, am semnat un contract de confidenţialitate cu angajatorii mei, nu pot să divulg nimic.

viorel: Ne poti spune macar la ce te pricepi?

grigore: În afară de corpul feminin? La orice.

viorel: Stii sa crosetezi?

grigore: Pentru o sumă corectă da.

viorel: M-ar interesa un mileu…

grigore: Vorbeşte cu asistenta mea, te rog. Să continuăm.

viorel: Sa continuam, da.

viorel: Sotie?

grigore: S-a dus, Dumnezeu s-o odihnească.

viorel: Condoleante.

viorel: Cine o sa te mai ingrijeasca la batranete?

viorel: Ma gandesc ca oricat de stramte ar fi minorele, nu fac coliva buna.

grigore: Pentru o sumă corectă…

viorel: Ce face Grigore in timpul liber?

grigore: În principiu răspunde la întrebările copiilor, se îngrijeşte de site, îşi ornează frumos grădina şi îşi plimbă câinele. Uneori mai deranjează vecinii, alte ori se urcă în maşină, se duce la Mall vorbind română stricată cu accent italian… Ca tot omul, vorba aia.

viorel: Ce muzica asculti?

grigore: În principiu muzica generaţiei mele: Gică Petrescu, Dan Spătaru, colegul meu de facultate Cătălin Crişan, Korn, Margareta Pâslaru, Trio Grigoriu, Phoenix, Abba, Boney M, Beatles…

viorel: Filme, carti?

grigore: Filme nu prea. Mă rog, m-am uitat la Idiocracy mai nou, că tot bate zoso apropouri la el şi m-a făcut curios. În rest mai nimic. Mă rog, clasicele filme “de seară”, precum The Da Vinci Load, Schindler’s Fist, Forrest Takes a Dump, Jizzface, Dude Where’s My Bra?, I know what you did all summer, Womb Raider, Polemon Bukkake, Fists of Fury, Wild Wild Wet, Horny Potter - The Pornographer’s Bone, Creamer Versus Creamer, Fill Bill, Scooby Doo and the Mystery of the Cock Less Monster, American History XXX, Forrest Hump 2, The Dominatrix, Face/On, Zoolander 2, Fun with Jane’s Dick, Willy Wonka in her Chocolate Factory, Pimp My Wife, I:Swallow, Done in 60 Seconds şi The Sodfather.

grigore: Cărţi citesc doar trenduri. Coehlo, Dan Brown, Sandra Brown şi din astea. A, am citit şi Lord Of The Rings.

viorel: Inteleg.

viorel: Ca tot ai pomenit de zoso, care este relatia ta cu el?

Pentru continuare, cititi-mi blogul.

Watch out for the bros!

(iata ca am pus si filmulet de pe youtube, sunt complet, te p00p)

Orice cocalar automobilist viseaza la ziua in care el insusi va avea un mertan, un bemve sau macar un audi tunat. Pana atunci insa, pentru a-si pune in valoare calitatile de entuziast, este in continua cautare de “masini tari” cu care sa se pozeze.
Evident, cum in lumea asta reguli exista pentru orice, si acest tip de poza tine cont de niste norme prestabilite.

1. La fel ca in viata, atitudinea conteaza cel mai mult. Trebuie sa fi increzator, familiarizat cu masina si sa dai senzatia ca esti ocupat cu orice altceva in afara de a poza.De asemenea, trebuie sa fi dispretuitor fata de celalalte masini din imprejurimi, de preferinta cu mult mai naspa decat cea in cauza.

2. Intotdeauna masina sa fie de peste 20 de mii de euro, restul nu se merita decat daca au flacari, eleroane deosebite sau un paint job de “moare lumea” dupa el.

3. Pozitia ideala este: -mana dreapta pe clanta, parca tocmai deschizand usa
-mana stanga tine telefonul cu clapetica la ureche
-privirea spre volan, ochelarii de soare lasati smechereste pe nas
ATENTIE!!! In nici un caz privirea nu trebuie sa fie spre obiectiv, decat daca sunteti in stare sa transmiteti un “ma pis pe voi” din expresia fetei.

4. Oricat de bine ar arata masina, tot trebuie sa se vada sigla. Fara marca, masina nu reprezinta nimic.

5. Poza trebuie sa fie facuta ori de pe trotuarul de vizavi, ori de pe trotuarul pe care e parcata masina. Ganditi-va si voi, poza de fapt te are ca subiect pe tine, very important person ce esti. Deci evident esti vanat de un paparazzo. Care paparazzo nu o sa stea in mijlocul drumului, corect?

Nu uitati, atitudinea arata daca esti smecher cu adevarat sau doar un pampalache care a vazut o masina tare pe strada.
Urmati-mi sfaturile si si voi veti avea o poza corecta cu o masina de pus in rama.

De vreo 5 zile, a dat gripa peste mine. Nexam liceu, nexam iesit din casa, nexam inspiratie pentru blog sau altceva.
Mi-am mai pierdut timpul zarind cocalari, dar cam atat.
Tot ce fac toata ziua e sa stau in pat, sa ascult muzica sau sa ma uit la teve si sa mai surfez pe net.
Am avut febra 40, nas infundat( acuma imi curge incontinuu), gat dureros, you know the drill. Cel mai mult ma deranjeaza ca atunci cand sunt racit, stomacul meu o ia razna de la toti microbi inghititi si ma simt mai naspa decat “doamna” din reclama de la Activia.
Din fericire, am scapat de 6 teste saptamana asta. Din nefericire, probabil ca trebuie sa le dau saptamana viitoare, alaturi de altele 4-5. Dar sper sa ma descurc, ca sunt baiat mare.
Vorba aia, noi sa fim sanatosi.

Pe la 2 noaptea, undeva in fata la Propaganda.
Opresc un taxi, nu mai tin minte sincer ce firma era.
“-Buna seara.
-Buna seara, in Aviatiei daca se poate.
-Se poate, cum sa nu se poata.”
Cum am intrat, am simtit mirosul de alcool. Mi-am zis “ok, am mai mers cu soferi beti, astia conduc cel mai bine”.
Dupa vreo 2 minute, il intreb daca mai e cazul sa-mi pun centura, la care el tipa: “Pai ba baiete, oricum trebuia sa urci in spate,primii 3 pasageri se urca in spate, si dupaia in fata, deci esti in ilegalitate, ai belit pula”.
Ajungem in pasaj unde baga 100km/h fara probleme.
“Bai, daca te omor, nu te ingrijora, am asigurare. Ia 5 milioane familia ta.” imi zice el pe un ton de psihopat d-abea scapat din ospiciu.
“Nu mai bine ma lasati la Inter?” ii spun eu cu o voce infricosata.
“Se face sefu”.
Ma lasa la tnb, ii platesc cursa( 5 lei sau ceva de genul asta) si iau alt taxi, tremurand inca.
Cu soferi beti am mai mers. Cu soferi nebuni am mai mers. Insa asta a fost prima oara cand am mers cu unu si beat si nebun.
So, data viitoare cand va ganditi ca daca e beat soferul poate uita sa va ia banii pe cursa, think twix( ori snickers, daca e sa facem reclama mascata).

“-Bai, vii cu mine pana la Unirii?
-Nu pot, am treaba.
-Ei na, ce treaba ai?
-Treaba.”
Ai observat vreodata cum intotdeauna folosesti pretextul asta, “am treaba”, cand nu vrei sa faci ceva?
Cel putin pentru mine asa e. De fiecare data cand un cunoscut ma roaga ceva ce n-am chef sa fac, o bag repede p-asta cu treaba.
Te roaga maica-ta sa duci gunoiu: “Nu pot mama, am treaba”;
Te roaga taica-tu sa platesti cablul: “Nu pot tata, am treaba”;
Te roaga o colega s-o ajuti la engleza: “Nu pot draga, am treaba”;
Te roaga un prieten sa-i hranesti pisica cat timp e plecat: “Nu pot frate, am treaba”;
Te roaga un nene venit din provincie pentru prima oara in Bucuresti sa-i arati cum sa ajunga la Universitate, poate ca ii arati. Dar de cele mai multe ori treci rapid pe langa el gandidu-te “Nu pot domne, nu vezi ca am treaba?”.
Treaba asta e nedefinita si infinita. Peste tot vezi oameni cu treaba, ce treaba nici ei nu stiu.
“-Si, ce-ai facut aseara?
-Am avut treaba.
-Ce treaba?
-Treaba”
Si mai naucitor e cand vorbesti de treaba la trecut. Stii ca ai avut treaba, ca ti-ai facut treaba ta, poate si a altora, dar nu stii exact ce treaba ai avut. E de ajuns ca ai avut.
Insa poate cel mai rau este cand ai treaba cu adevarat.
Payback is a bitch.
O fata cu sanii mari te roaga sa-o ungi cu crema de plaja exact in momentul in care un amic de-al tau se inneaca. Atunci stii sigur ca ai treaba, dar parca n-ai mai sari asa repede pe treaba.
Trupa ta favorita vine in Romania si tu stai in spital langa bunica-ta muribunda:
“-Bai, au venit x la Bucuresti, cum de n-ai fost?
-Am avut treaba.
-Ce treaba?
-Am privit-o pe bunicamea cum murea.”
Hehe, cand treaba iti incurca planurile, atunci treaba nu mai e deloc nedefinita. Stii foarte bine ce fel de treaba e, unde are loc treaba si cat iti ia treaba asta.
Si eu am avut treaba in seara asta, tocmai am terminat o insemnare in blog.

Ora 2, in drum spre liceu.

Ies din casa si intru in magazin sa-mi iau un snickers si un pepsi twist( breakfast of champions, hehe).

In drum spre gura de metrou, 6 oameni stateau la coada la patiseria de langa usi, cine stie cunoaste.

Purced in statie; pe peron toata lumea din jurul meu consuma ceva.

O doamna respectabila pe la 55 de ani, foarte sic, o branzoaica. Un domn la varsta a2a cu mustata, un strudel cu mere. Doi prescolari muscau cu pofta din sandvisurile pregatite si frumos impaturite in servetele verzi de mama lor ce tocmai isi savura placinta cu dovleac. Un grup de baeti de baeti iesiti de la antrenamente( fotbal, ceva) se hranea cu ardoare din prada obtinuta din patiseria de mai sus. Doi indragostiti imparteau un pateu si o sarutare.

Soseste metroul.

Ma asez pe scaun si imi scot snickersul din buzunar, desfacundu-i ambalajul molcom.

Urmeaza statia Aviatorilor, cu peronul pe partea stanga.

La Aviatorilor urca in vagonul meu doar 3 persoane.

Atentie, se inchid usile!

Un student cu tubul agatat de umar se uita cu dispret la merdeneaua din mana lui, parca regretand ca a cumparat-o. O domnisoara pe tocuri si ochelari tip musca se uita indignata la lumea din jur ce mesteca neincetat. Probabil e la cura. O fata cu suvite verzi si geanta gen “punks not dead” scris cu pasta corectoare rontaie niste chipsuri.

Urmeaza statia Piata Victoriei, cu peronul pe partea dreapta.

Lumea se inghesuie inauntru, incercand sa gaseasca locul acela unde se pot sprijini fara sa-si loveasca fruntea de geam atunci cand porneste trenul.

Atentie, se inchid usile!

Prea multa lume, prea mult zgomot, prea multa muzica auzindu-se din casti.Incerc sa ajung la usa, iar in drumul dau peste punga de pufuleti ai unui baiat cu skate shuzi. Intr-un sfarsit nimeresc usa si raman acolo, de frica sa-mi pierd locul.

Urmeaza statia Piata Romana, cu peronul pe partea dreapta.

Cobor.

Atentie, se inchid usile.

Dupa ce ma lupt cu multimea care coboara scarile ca o banda de invadatori huni desi stiu si ei ca usile sunt inchise de mult, reusesc sa ies la suprafata.

De la metrou pana la liceul meu, sunt 3 patiserii si 4 fast-fooduri.Needless to say ca toata lumea era ocupata cu nutritia personala. Pateuri, pizza, burgeri, ciocolata, aripioare, fornetti, toate erau terminate intr-un ritm ametitor.

Intr-un sfarsit, ajung la liceu. Freedom, at last. Or not.

Iata deci ca am intrat si eu, viorel, in aceasta lume minunata a blogurilor.

Imi urez o viata cibernetica lunga si prospera, o sanatate de fier si o situatie financiara demna de invidiat