Noi să fim sănătoşi

“Acum un an si ceva, am inceput sa merg cu metroul.

Tot acum un an si ceva, am inceput sa ma indragostesc de o fata ce calatorea alaturi de mine in fiecare zi, neschimband insa un cuvant cu ea.

Fiind timid si nesigur pe mine, vreo luna de zile m-am tot chinuit sa-mi fac curaj sa intru in vorba cu ea. Asta pana intr-o zi cand mi-am dat seama ca daca e sa am vreo sansa la inima ei , trebuie sa fiu pregatit. Sa fiu pregatit pentru orice.

Asa ca am inceput sa ma pregatesc. Am meditat, exersat, copiat.

Am citit tot ce se putea despre “arta seductiei”. Am luat lectii de “self-confidence” in seminare conduse de profesori americani. Am invatat lucrurile de baza din aproape toate domeniile ce pot fi subiect de conversatie sau pasiune pentru o persoana speciala cum o vedeam eu pe ea. Am citit “dialogurile” lui Plato, Divina Comedie, Faust, Decameronul, Dan Brown, Sandra Brown, Eliade, Hemingway, Cartarescu, pana si carti scrise de anonimi japonezi in voga. Am citit zeci de mii de pagini de pe wikipedia din cele mai variate subiecte, de la teoria stringurilor la fotografia post-modernista. Am ascultat de la Bach la Massive Attack, de la Portishead la Sepultura, de la Ramones la Amon Tobin, de la cei mai cunoscuti dj de muzica electronica in general pana la hiturile anilor 70. Pana si trupul mi l-am modelat in asa fel incat cu mici adjustari sa fie pe placul oricarei fete fara excentritati.

A fost o munca asidua de un an si un pic pana cand am simtit ca sunt pregatit.

Asa ca mi-am facut in sfarsit curaj si i-am spus “Buna!”. Mi-a zambit si am inceput sa vorbim.

Dupa vreo 2 minute de conversatie “de identificare”, m-a intrebat daca stiu cumva cum se numeste cea mai noua melodie de la Simplu, ca-i place foarte mult si nu stie cum sa faca rost de ea.

Din fericire pentru ea, baiatul cu adidasi Portofino si geaca cu puf de langa i-a raspuns prompt.”

(extract dintr-una din cartile scriitorului obscur Oliver Vanderlay)

Am primit si eu o leapsa, ce sa mai, numai ca i-am balacarit pe blogeri ca ma si lovesc cu bumerangul.Leapsa venita din Timisoara, de la Ovi.

Este deci vorba despre:
“1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu

Sunt sigur ca ati vazut asta. O mizerie, if you ask me. Articolul e copiat dupa un forum, unde de altfel e copiat de pe un site rusesc, probabil copiat si acolo dupa unul din sutele articole despre emo din SUA.
Si nu are absolut nici o legatura cu “fenomenul emo” din Romania.

Oricum, stiti probabil proverbul ala cu copacul ce cade in mijlocul padurii.
Mi se pare inutil sa scriu articole pentru publicul larg daca cel mai comentat articol al meu are d-abea 20 de comentarii si cacatul ala copiat de un cocalar pentru cocalari a strans 200 de comentarii intr-un timp asda de scurt. Si nu mai folositi expresia “tru” la katy, daca nici macar nu stiti de unde a originat si ce legatura(mai degraba lipsa ei) are cu “copiii emo”(si ei cocalari de altfel), cum va place voua, cocalarilor, sa-i numiti.

De fapt, o sa-mi pun pe lista de articole care trebuiesc scrise si unul care sa explice adevarul adevarat, lol, dar cand stiu ca it will fall on deaf ears parca imi e tarsa.

Mai vroiam sa ma plang putin despre cum blogul meu n-are trafic si toate cele insa mi-am dat seama ca e futil. Atata timp cat celebrul vladinho are imensul trafic pe care il are, parca prefer sa raman in obscuritate. Deocamdata.

Pic related.

Dupa cum zicea si Dj Boros, blogul e la moda.

Sper ca ati inteles pana acum ca eu consider toti bloggerii romani niste oameni de cacat. Asa ca voi detalia putin.

Desigur, la inceputuri, in Romania, era ceva mai urban, si nu oricine avea blog. Dar sa recunoastem, urbanii adevarati erau prea ocupati cu fotografia si implicit fotologurile, cititul blogurilor din straintate( de unde se inspirau mai mult sau mai putin pentru trendurile noastre) si “proiectele” precum feeder si altele.

Apoi, au venit cei din generatia blogurilor cunoscute in ziua de azi. Oameni “normali”(mediocri ar merge mai bine), de cele mai multe ori frustrati dintr-un punct de vedere sau altul, fie el slujba de cacat, viata sexuala inexistenta sau lipsa unei vieti sociale cat de cat acatari. De obicei urati si urate, cu accente de grandomani, fete ce asculta muzica generica feminina si baieti ce asculta “orice” cu accente de rocarasi; ce sa mai, niste oameni de cacat. Persoane la fel de anoste pe internets ca in viata reala.
Si s-au apucat ei sa scrie despre intamplari anoste din viata lor anosta, despre muzica lor anosta, despre cat de fericita/trista/ interesanta e relatia lor cu partenerul anost, despre sentimentele lor anoste, despre chestii “funny” pe care le primesti pe mail de la glumetul grupului, si el fiind de altfel mai mult decat anost. A, si despre politica, societate si alte domenii in care se “implica pentru schimbare”, unde impart platitudini si truisme in stanga si in dreapta, lucruri atat de tampite incat prefer(as in am facut alegerea asta de mai mult de 2 ori) sa o ascult pe Alina Plugaru decat sa le citesc. Si toate astea fara absolut nici un talent in ale literaturii, jurnalisticii sau retoricii.

A urmat apoi popularizarea blogurilor, etapa in care ne aflam si acum, cu vedete ce si-au facut blog, cu vestitul scandal badea-zoso si cu cacaturile alea de campanii pro basescu la referendum. In perioada asta toti prostii si-au facut bloguri. Bloguri scrise cu ‘ in loc de cratima,sh, tz, k; bloguri scrise de adolescenti furiosi, de gospodine puse fata in fata cu tehnologia, de fosti lideri de stat ce savureaza intalniri cu baetii in Club A.

Cert este ca nu se merita sa cititi blogurile romanesti. Terminati-va cartile incepute, intrati pe 4chan, faceti-va cont de hi5/myspace/facebook si agatati, iesiti afara din casa dar nu va pierdeti timpul cu asa ceva. Va zic eu, chiar nu merita.

Sper ca ati inteles cam cum vad eu blogaria asta, si daca nu, si mai bine. Creati-va o parere singuri fara sa o impartasiti pe a mea.

V-am pupat.

“Today a young man on acid realized that all matter is merely energy condensed to a slow vibration, that we are all one consciousness experiencing itself subjectively. There is no such thing as death, life is only a dream and we are the imagination of ourselves….
Here’s Tom with the weather”

“I had a vision of a way we could have no enemies ever again, if you’re interested in this. Anybody interested in hearing this? It’s kind of an interesting theory, and all we have to do is make one decisive act and we can rid the world of all our enemies at once. Here’s what we do. You know all that money we spend on nuclear weapons and defense ever year? Trillions of dollars. Instead, if we spent this money feeding and clothing the poor of the world, which it would pay for many times over, not one human being excluded … not one … we could as one race explore outer space together in peace, for ever.”

Intr-o nota discordanta blogului meu, luati aminte la cuvintele lui Bill Hicks(look it up if you don’t know him).

A, din ciclul “sa mai si radem”:

Dupa cum probabil n-ati observat, n-am mai postat de mult.
Si asta din cauza ca mi-am pierdut parola la blog, pe care am recuperat-o intr-un sfarsit astazi.
Ma rog, sunt multe de povestit, pe care probabil n-o sa le povestesc, dar ce mai conteaza acum.
Va zic doar ca am revenit si va las cu o melodie frumoasa de la Unu’ feat. Dru Klein: