La mulţi ani 2009!
Thursday, January 1st, 2009Postul ăsta îl scriu în noaptea de Revelion, prima pe care am petrecut-o acasă în 7 ani de zile.
Ceea ce a fost definitoriu pentru anul ăsta.
2008, probabil cel mai prost an de-al meu. Am început cu aşteptări mari, însă la sfârşit pot spune că a fost o dezamăgire totală.
Viaţa mea socială, care crescuse exponenţial din 2005 încoace, s-a dus dracu complet. Din cauza voinţei propriei şi a circumstanţelor, mainly. Am rămas cu foarte puţini prieteni( mă rog, niciodată n-am avut prea mulţi) şi cu la fel de puţine cunoştiinţe. Firea mea analitică şi critică backfired and it pretty much drove all the people away. I never fitted in anywhere, şi anul ăsta a pus emfază tare pe asta. N-am mai ieşit prin oraş, de fapt nu prea am ieşit niciunde, şi am vrut să închei şi anul în acelaşi mod, să rămân cu o lecţie din toată chestia asta, lecţie pe care o să mi-o amintesc. Lipsa de contact uman sucks balls!
De scris n-am mai scris nimic de prin martie. I still have a lot of ideas, and I really want to write.
Cu şcoala am plutit în derivă, ca de obicei. Mă rog, cu puţină presiune ce n-am simţit-o încă din partea profesorilor şi a celorlalţi pentru că o să vină BACUUUUUUUUUUUUL!!!!!! .
Greutatea mea, ce m-a definit într-un fel întotdeauna, a fluctuat ceva. Am început cu 90 şi un pic, sala şi oboseală aducându-mă peste 100 la începutul vacanţei de vară. Depresia, anorexia provocată de ea şi căldura m-au împins la 80 într-o lună, stabilizându-mă după la 85. De la începutul şcolii am plutit în jurul lui 90, iar pe 22 decembrie aveam 86. În ziua de azi mă situez la 92, ceea ce mă aduce de unde am plecat.
La capitolul sănătate, anul ăsta mi-a fost afectată ultima care mai era intactă, şi anume sănătatea mentală, lol. Staţi liniştiţi, acum sunt mai bine, cred.
Am învăţat multe despre lume în general anul ăsta, totuşi. Şi despre fete/femei, şi despre adulţi, şi despre adolescenţi, şi despre bătrâni, şi despre toţi. Deja ştiam destule, dar se pare că sunt în continuă evoluţie în ceea ce priveşte domeniul ăsta. Have I ever told you about my super power? Pot să văd greşelile, defectele şi viciile oamenilor cu uşuriinţă. Adică, pur şi simplu îmi sar în ochi. I’m kind of like Karnak(obscure Marvel Universe refference) in a way. Se pare că asta mă face să mă simt superior. Şi tot asta mă face să intru în depresie când mă analizez pe mine.
Tot anul ăsta am hotărât ce o să fac mai departe în viaţa, if all goes well. Biochimist şi scriitor in my spare time. Also, I’d like to write, direct, edit movies, as a hobby. Oh, and learn some mentalism. Anyways, hotărârea mi-a dat o direcţie şi un scop pe termen lung pentru un plan A, şi ocazia să-mi construiesc mai multe planuri B, din timp. Cause, you never know, lol.
A, şi mi-am găsit într-un sfârşit credinţa adevărată. Până acuma oscilam, însă varianta optima pentru mine din punct de vedere raţional este că există un Dumnezeu, poate Universul însăşi, ce nu prea are legătură nici cu cel creştin, cu cel iudeic, cu cel musulman sau mă rog, oricare altul. Regula numărul unu în viaţa pentru mine este să nu faci rău altuia sau ţie, prin orice căi sau mijloace. Altfel, anything goes. A, and try to become immortal(at least for your family and friends if not for everyone else) by changing the world into something better. Pot spune că mă identific ca umanist, dar nu cu idioţii aştia români, care uită că înainte să dea de pământ cu religia, al trebui sa promoveze raţiunea, ştiinţa şi dragostea faţa de această. Mă rog, tipic românesc, vorba pateului.
Eram mai fericit acum un an de revelion, când m-am îmbătat aşa tare că am coborât la Aeroportul Otopeni şi am mers pe jos 6km prin frig, pişându-mă pe mine? Maybe. Eram mai fericit acum doi ani, când iarăşi m-am îmbătat tare şi nu mi-am mai adus nimic aminte dupa aceea? Probabil. Eram mai fericit acum 3 ani, când am tras din bong cu tequilla prima dată şi am realizat această celebră fotografie? Most definetely. Dar acum sunt mai împăcat cu mine însumi, parcă.
I don’t really have anything more to say about 2008, except it was a really shitty year( Iron Maiden concert excluded of course, that was awesome, thanks Eh&Mielu), dar din care am învăţat destul de multe.
As for 2009, let’s just say that if I don’t pull my shit together, I’m fucked.
Da, anul astă se anunţă a fi cel mai important an din viaţa mea de până acum, şi probabil va fi anul definitoriu pentru tot restul vieţii.
Vedeţi voi, am să dau BAC-ul. După ce am să dau bacul, fie am să intru la o universitate din Londra, fie am să nu. Either way, mă mut acolo. În cazul fericit în care o să intru la universitate, o să studiez biochimia şi-mi voi începe astfel dubla cariera de biochimist şi wannabe-writer. În cazul nefericit şi puţin probabil în care nu reuşesc să intru nicăieri, o să stau un an pe bară în care am să muncesc şi am să mă concentrez pe scris, iar anul următor o să încerc din nou, până o să reuşesc. Sunt 0,01% şanşe să rămân în România, but you know, never say never.
După cum vedeţi, e destul de important bacul. Şi ar trebui să încep să-i dau importanţa căreia îi se cuvine. Don’t get me wrong, nu sunt un elev mediocru şi nici de dislexie nu sufăr. Însă trebuie să întelegeţi că o să fie greu să învăţ. I’m out of practice şi în afară de biologie şi engleză, nu vreau să învăţ la restul. Realizez pe zi ce trece că am făcut o mare greşeală intrând în liceul în care sunt, but hey, I should really learn from my mistakes. Baftă deci, pentru mine.
În timp ce o să învăţ pentru bac, trebuie să-mi rezolv o dată pentru totdeauna problema cu greutatea. Să zicem că ies cu 90 din sărbători. La 1.75 ai mei şi 4 ani de sală(mă rog, cam 4 luni sală, 4 luni pauză), greutatea mea ideală ar fi între 70 şi 75. Scopul meu deci este ca până în august să ajung la 70. Ştiu şi cum să fac asta, ştiu şi că pot să fac asta, ştiu ca dacă intru în 2010 cu 70 probabil că nu o să mai îngraş decât după 35 de ani, which is all that I need. Problemele sunt, evident, începutul şi excesele de pe drum. Probabil o să fiu tentant să nu mănanc cu săptămâniile şi dupa aceea să pun la loc totul, să mă epuizez fizic cu exerciţiile, să devin prea obsedat de chestia asta, etc. În 4 ani de zile de când încerc să slabesc (cu rezultate mai mult sau mai puţin satisfăcătoare) am făcut o groază de greşeli, dar am şi descoperit şi chestii bune. De altfel, probabil dacă nu eram gras, nu aş mai fi fost eu, Viorel, aşa cum sunt acum. Mă rog, e evident că nu aş mai fi fost eu. Oricum, I wish myself good luck with that.
A treia aventură o să fe plecarea în Anglia. Surprinzător, chiar nu cred că voi avea probleme cu despărţirea de familie(mă rog, o parte din ea), de prieteni sau de România(lol). Cred că mai mari probleme le voi avea cu adaptarea, but hey, I’ll reinvent myself. Poate că tot răul a fost spre bine. După cum zicea şi Chuck Palahniuk(ştiţi voi, băiatul ăla care a scris Fight Club, the novel, şi de la care dacă n-ai citit cel puţin două cărţi eşti zero în faţa tuturor cititorilor de cărti din ziua de azi): “ Maybe self-improvement isn’t the answer…. Maybe self-destruction is the answer”. But what does he know, anyway?
Deci, 2009 o să fie make or break time for me. Să sperăm că o să fie make, because it’ll be a pity to see me go down the drain, don’t you think?
PS: Ştiu că nu mai am nici un cititor, însă dacă aţi ajuns până aici cumva, lasaţi un comment, să ştiu că m-am făcut de râs în faţa naţiunii, lol.