Noi să fim sănătoşi

Mi-e rău, am febră, frisoane, diaree şi stări de vomă. Report pe termen nelimitat.

Nimic. Report pentru mâine.

În schimb am văzut la TV Step Up, am citit “Jurnalul de Creaţie al “Jocul de-a vacanţa”" de Mihail Sebastian(care probabil ar fi blogger in ziua de azi pe pozitii fruntase in zelist) şi am terminat o campanie la Zeus. Per total, o zi de căcat.

Vă spuneam la începutul anului că anul ăsta trebuie să pull my shit together. Ei bine, după 4 luni, things aren’t looking so good. Adică, cu ofertele de la facultate am rezolvat, acum singura problemă e Bacul. Pentru care încă nu am început să învăţ. Trebuie să iau doar 7, but meah.

Aşa că e timpul să îngraş porcul în ajun şi să-mi folosesc superbrainul ăsta al meu de toate zilele.  Aşa că de mâine voi posta in fiecare zi norma, care aş vrea să arate cam aşa:

Română: 20 vs1/10 vs3

Mate: 20 vs1/ 10 vs2/s3

Mediu: 20 vs1/ 10 vs2/s3

Biologie: 20 vs1/ 10 vs2/s3

Dacă nu îndeplinesc norma pe o zi, rămâne report pentru a doua, ca la loto.

Let the fattening of the pig begin!

Nu-mi place să mă rad de dimineaţă.

It’s what I do best.

Is it?

No wonder că am lipsit de la şcoala în ziua în care se completau opţiunile pentru bac.

Fails me.

A început acum 3 sau 4 luni când, cu intenţia de a spama un pic, mi-am downloadat un hi5 friend adder ce s-a dovedit a fi un virus. Cu chin cu vai, am reuşit să-l şterg parţial, însă  computerul mi se tot restarta. Am făcut tot ce era posibil de făcut în safe mode, controalele cu spybot si symantec sunt la ordinea zilei, însă nu fac faţă. E clar, e nevoie de o reinstalare de Windows, însă încă nu sunt pregătit. De atunci îl rulez în diagnostic mode, cu niste programe ce nu pot sa le şterg blocate din start-up.

Apoi, s-au mutat servele panica.org. Într-un final le-am dat de cap.

Dar staţi, că pentru a asta a trebuit să upgradez la wordpress 2.7.

Cu o săptămână înainte, a început să-mi facă fiţe Firefoxul şi BitCometul.

Bitcometul trăgea cu nişte viteze execrabile, aşa că l-am updatat. Surpriză, acum nu mergea mai deloc. Aşa că acum folosesc BitTorrentul. Iar până acuma nu l-am văzut depăşiind 500kb/s, şi astea numai la torrenti cu peste 100 s/p.

Firefoxul mi se bloca şi restarta non-stop. Până într-o seară când dintr-o dată mi s-au şters toate setările. Nu, nu era de profiles. Am reuşit să salvez bookmarkurile, dar cam atât. Şi a trebuit să  upgradez la Firefox 3, când eu mă tot agăţam de 2 de atâta timp. Imediat după nu mai îmi mergeau flashurile, şi a trebuit să upgradez flash playerul.

În momentul de faţă, nu mai merg clipurile de pe youtube pe nu-i.panica.org. O să aştept, poate se rezolvă singură problema. O problemă destul de mare, dat fiind ca chestiile embedded reprezintă 70% din site/blog. Şi tocmai când vroiam să-l monetizez…

Nu găsesc nici un program de editat clipuri reliable, toate se crăşuiesc. Adobe After Effects e foarte interesant, însă e pentru efecte speciale doar, pentru restul trebuie să găsesc altceva.

Cum m-am împăcat de învăţat, a trebuit să mă lupt cu imprimantă, să-mi printeze variantele. Într-un final am reuşit, pe moment. Apropo, azi nu am făcut nimic pentru bac.

Ca să fac un rezumat, rulez pe un calculator virusat; firefoxul, youtubeul, torrentii sunt cu un picior în groapă; blogul e semi-funcţional, exact când a început să crească; pasiunea mea, editatul filmuletelor nu va avea multa practică în viitorul apropriat; imprimanta mă lasă la greu şi, colac peste pupăză, I can’t get no free porn no more.

I would like to have more of it.

Am 10 unici pe zi.

Când te gândeşti  că acum 2 ani prindeam zile şi cu 400 *sighs*.

Postul ăsta îl scriu în noaptea de Revelion, prima pe care am petrecut-o acasă în 7 ani de zile.

Ceea ce a fost definitoriu pentru anul ăsta.

2008, probabil cel mai prost an de-al meu. Am început cu aşteptări mari, însă la sfârşit pot spune că a fost o dezamăgire totală.

Viaţa mea socială, care crescuse exponenţial din 2005 încoace, s-a dus dracu complet. Din cauza voinţei propriei şi a circumstanţelor, mainly. Am rămas cu foarte puţini prieteni( mă rog, niciodată n-am avut prea mulţi) şi cu la fel de puţine cunoştiinţe. Firea mea analitică şi critică backfired and it pretty much drove all the people away. I never fitted in anywhere, şi anul ăsta a pus emfază tare pe asta. N-am mai ieşit prin oraş, de fapt nu prea am ieşit niciunde, şi am vrut să închei şi anul în acelaşi mod, să rămân cu o lecţie din toată chestia asta, lecţie pe care o să mi-o amintesc. Lipsa de contact uman sucks balls!

De scris n-am mai scris nimic de prin martie. I still have a lot of ideas, and I really want to write.

Cu şcoala am plutit în derivă, ca de obicei. Mă rog, cu puţină presiune ce n-am simţit-o încă din partea profesorilor şi a celorlalţi pentru că o să vină BACUUUUUUUUUUUUL!!!!!! .

Greutatea mea, ce m-a definit într-un fel întotdeauna, a fluctuat ceva. Am început cu 90 şi un pic, sala şi oboseală aducându-mă peste 100 la începutul vacanţei de vară. Depresia, anorexia provocată de ea şi căldura m-au împins la 80 într-o lună, stabilizându-mă după la 85. De la începutul şcolii am plutit în jurul lui 90, iar pe 22 decembrie aveam 86. În ziua de azi mă situez la 92, ceea ce mă aduce de unde am plecat.

La capitolul sănătate, anul ăsta mi-a fost afectată ultima care mai era intactă, şi anume sănătatea mentală, lol. Staţi liniştiţi, acum sunt mai bine, cred.

Am învăţat multe despre lume în general anul ăsta, totuşi. Şi despre fete/femei, şi despre adulţi, şi despre adolescenţi, şi despre bătrâni, şi despre toţi. Deja ştiam destule, dar se pare că sunt în continuă evoluţie în ceea ce priveşte domeniul ăsta. Have I ever told you about my super power? Pot să văd greşelile, defectele şi viciile oamenilor cu uşuriinţă. Adică, pur şi simplu îmi sar în ochi. I’m kind of like Karnak(obscure Marvel Universe refference) in a way. Se pare că asta mă face să mă simt superior. Şi tot asta mă face să intru în depresie când mă analizez pe mine.

Tot anul ăsta am hotărât ce o să fac mai departe în viaţa, if all goes well. Biochimist şi scriitor in my spare time. Also, I’d like to write, direct, edit movies, as a hobby. Oh, and learn some mentalism. Anyways, hotărârea mi-a dat o direcţie şi un scop pe termen lung pentru un plan A, şi ocazia să-mi construiesc mai multe planuri B, din timp. Cause, you never know, lol.

A, şi mi-am găsit într-un sfârşit credinţa adevărată. Până acuma oscilam, însă varianta optima pentru mine din punct de vedere raţional este că există un Dumnezeu, poate Universul însăşi, ce nu prea are legătură nici cu cel creştin, cu cel iudeic, cu cel musulman sau mă rog, oricare altul. Regula numărul unu în viaţa pentru mine este să nu faci rău altuia sau ţie, prin orice căi sau mijloace. Altfel, anything goes. A, and try to become immortal(at least for your family and friends if not for everyone else) by changing the world into something better. Pot spune că mă identific ca umanist, dar nu cu idioţii aştia români, care uită că înainte să dea de pământ cu religia, al trebui sa promoveze raţiunea, ştiinţa şi dragostea faţa de această. Mă rog, tipic românesc, vorba pateului.

Eram mai fericit acum un an de revelion, când m-am îmbătat aşa tare că am coborât la Aeroportul Otopeni şi am mers pe jos 6km prin frig, pişându-mă pe mine? Maybe. Eram mai fericit acum doi ani, când iarăşi m-am îmbătat tare şi nu mi-am mai adus nimic aminte dupa aceea? Probabil. Eram mai fericit acum 3 ani, când am tras din bong cu tequilla prima dată şi am realizat această celebră fotografie? Most definetely. Dar acum sunt mai împăcat cu mine însumi, parcă.

I don’t really have anything more to say about 2008, except it was a really shitty year( Iron Maiden concert excluded of course, that was awesome, thanks Eh&Mielu), dar din care am învăţat destul de multe.

As for 2009, let’s just say that if I don’t pull my shit together, I’m fucked.

Da, anul astă se anunţă a fi cel mai important an din viaţa mea de până acum, şi probabil va fi anul definitoriu pentru tot restul vieţii.

Vedeţi voi, am să dau BAC-ul. După ce am să dau bacul, fie am să intru la o universitate din Londra, fie am să nu. Either way, mă mut acolo. În cazul fericit în care o să intru la universitate, o să studiez biochimia şi-mi voi începe astfel dubla cariera de biochimist şi wannabe-writer. În cazul nefericit şi puţin probabil în care nu reuşesc să intru nicăieri, o să stau un an pe bară în care am să muncesc şi am să mă concentrez pe scris, iar anul următor o să încerc din nou, până o să reuşesc. Sunt 0,01% şanşe să rămân în România, but you know, never say never.

După cum vedeţi, e destul de important bacul. Şi ar trebui să încep să-i dau importanţa căreia îi se cuvine. Don’t get me wrong, nu sunt un elev mediocru şi nici de dislexie nu sufăr. Însă trebuie să întelegeţi că o să fie greu să învăţ. I’m out of practice şi în afară de biologie şi engleză, nu vreau să învăţ la restul. Realizez pe zi ce trece că am făcut o mare greşeală intrând în liceul în care sunt, but hey, I should really learn from my mistakes. Baftă deci, pentru mine.

În timp ce o să învăţ pentru bac, trebuie să-mi rezolv o dată pentru totdeauna problema cu greutatea. Să zicem că ies cu 90 din sărbători. La 1.75 ai mei şi 4 ani de sală(mă rog, cam 4 luni sală, 4 luni pauză), greutatea mea ideală ar fi între 70 şi 75. Scopul meu deci este ca până în august să ajung la 70. Ştiu şi cum să fac asta, ştiu şi că pot să fac asta, ştiu ca dacă intru în 2010 cu 70 probabil că nu o să mai îngraş decât după 35 de ani, which is all that I need. Problemele sunt, evident, începutul şi excesele de pe drum. Probabil o să fiu tentant să nu mănanc cu săptămâniile şi dupa aceea să pun la loc totul, să mă epuizez fizic cu exerciţiile, să devin prea obsedat de chestia asta, etc. În 4 ani de zile de când încerc să slabesc (cu rezultate mai mult sau mai puţin satisfăcătoare) am făcut o groază de greşeli, dar am şi descoperit şi chestii bune. De altfel, probabil dacă nu eram gras, nu aş mai fi fost eu, Viorel, aşa cum sunt acum. Mă rog, e evident că nu aş mai fi fost eu. Oricum, I wish myself good luck with that.

A treia aventură o să fe plecarea în Anglia. Surprinzător, chiar nu cred că voi avea probleme cu despărţirea de familie(mă rog, o parte din ea), de prieteni sau de România(lol). Cred că mai mari probleme le voi avea cu adaptarea, but hey, I’ll reinvent myself. Poate că tot răul a fost spre bine. După cum zicea şi Chuck Palahniuk(ştiţi voi, băiatul ăla care a scris Fight Club, the novel, şi de la care dacă n-ai citit cel puţin două cărţi eşti zero în faţa tuturor cititorilor de cărti din ziua de azi): “ Maybe self-improvement isn’t the answer…. Maybe self-destruction is the answer”. But what does he know, anyway?

Deci, 2009 o să fie make or break time for me. Să sperăm că o să fie make, because it’ll be a pity to see me go down the drain, don’t you think?

PS: Ştiu că nu mai am nici un cititor, însă dacă aţi ajuns până aici cumva, lasaţi un comment, să ştiu că m-am făcut de râs în faţa naţiunii, lol.

Hello?

Anybody there?

Oh fuck, I’m so sick right now.
Da, deci sunt vai de pula mea.

Am sa incep prin a ma scuza ca nu mi-am respectat ritmul de una pe zi care l-am inceput acum 2 saptamani, insa chiar nu pot

De 3 zile ma chinui sa scriu o short-story; ideea nu cred ca e foarte originala, sunt sigur ca o am auzit-o sau citit-o pe undeva acum mai mult timp, dar o am in minte de foarte foarte mult si m-am decis ca trebuie scrisa, sa scape de ea. Ma rog, ideea e ca nu am avut timpul, dispozitia sau starea de sanatate necesara pentru a scrie ceva si aici ajungem la ce ma doare pe mine acum. La propriu.

De vreo luna jumate, tusesc amarnic(alt cuvant ghidus). Am tusit vreo 3 zile sec, dupaia am fost racit vreo saptamana si de o luna incoa am crize de tuse, cam una la 2-3 ore. Am fost la doctor, doctori de fapt, nu mi-au gasit nimic. Nu am tbc, pneumonie, bronsita, etc. Astmul l-au exclus din start, la fel ca si alergiile. Imi tot zic ca doar am caile respiratorii iritate si ca in 2-3 saptamani o sa-mi treaca. Ultimii doi nici macar nu mi-au mai dat nici un fel de medicamente, au zis ca o sa treaca de la sine. A, si sa nu umblu cu gel in cap(!!!) sau imbracat neadecvat vremii.Asta ar insemna ca toti gigolo italiano din Bucuresti ar tusi din 10 in 10 minute. Like, whatever, lol.

Ultima data am fost la medic acum 2 zile. Bad decision, if you ask me. La fel, mi-au zis acelasi lucru. Partea proasta e ca de la aerul rece, de la frig si ploaie am inceput din nou sa tusesc. Rau. Si am si racit, rau. Ieri seara am tusit pana am vomitat. Mult. N-am mai vomitat de prin clasa a4a, si atunci foarte putin, iar inainte de asta de cand eram foarte foarte mic. Tin la bautura si am stomacul de fier(cand e sanatos), asa ca nu prea am avut prilej. Mi-am amintit cat de naspa e. Foarte. De dormit nici nu s-a pus problema; ma trezeam din 5 in 5 minute pentru un stranutat urmat de o repiza de tuse.

Azi am avut o zi foarte proasta. M-am “trezit” sa plec la scoala; aratam si ma simteam ca si cum o gasca de negrii de 2 pe 2 din filmele americane m-au batut si au facut “lucruri necurate cu mine”. Am zis totusi sa ma duc la scoala, ca dadeam teza la mate, si vorba aia, sunt elev silitor. Am zis ca o sa-mi revin pe parcurs. Nu a fost asa. Mi-a placut cum colegele m-au intampinat cu “arati de parca ai fost lovit de un camion” . Fetelor, mai cititi si voi un Pavel Corut ceva, ca numai negativ ma sugestionati. La teza la mate, am facut un mare cacat, exercitii fiind predate, din cate am inteles, exact in orele in care am lipsit de a lungul timpului. Ma rog, pentru mine notele nu sunt o problema, dar cand ii aud pe altii cum zic ca a fost “s00p3 ush0r” si eu nici macar un exercitiu n-am terminat, te cam enervezi.

Pe drum, am respirat iarasi aerul ala rece si murdar de la tot jegul ridicat de ploaie in sus. Cand am ajuns acasa, iarasi nu puteam sa respir. Am luat un cocktail de medicamente si am incercat sa dorm. Nu stiu daca vi se intampla si voua la fel, insa mie personal cand sunt racit o nara mi se infunda complet iar din cealalta dispare orice urma de mucoasa. Ustura mai rau ca pielea arsa pe kudos si vama veche, lol, iar daca incerc sa respir pe gura, am tot timpul senzatia ca am in gat rezultatul “treburilor necurate” de mai sus.Uite, vedeti, am folosit si o recurring joke, este ca sunt tare?
De atunci pana acum sunt in zombie-like-state si nici nu stiu cum m-am mobilizat sa scriu randurile astea. Cand o sa fiu ceva mai lucid, o sa incerc sa ma autosugestionez, hehe.

A venit si Mos Nicolae, apropo. Mi-a adus multe dulciuri, pe care nu le pot manca, evident. Sick-fat-burning FTW!
Si ca sa nu uit, multumiri celor care nu ma cunosc si dau massuri cu blogul meu, hehe, am aflat azi de doua cazuri ce m-au impresionat pana la lacrimi de fetita indragostita de Grigore. Stiu ca sunteti mai multi( asa imi place sa ma mint noaptea cand incerc sa adorm) si va apreciez efortul de a imi impartii geniul cu restul lumii ignorante. Apropo de reclama, va astept sa va mobilizati atunci cand(in curand de altfel) am sa-mi mut blogul pe domeniu si hosting privat.

Impreuna pentru un viitor mai bun!

P.S.: Va las cu niste versuri celebre, cine recunoaste melodia are o sugestie pozitiva de la mine pe gratis:
“Da’ stau si sufar in tacere, ca am inima de fier”

O ultima observatie: ce comercial a devenit blogul asta de om bolnav, imi place

1. Mi-am luxat/ rupt degetul mic de la dreapta la baschet ieri.
2. Schiopatez cu glezna stanga de la o luxatie mai veche de fiecare cand sunt obosit, ca acuma.
3. Nu pot sa mestec pe partea stanga, din nou. Trebuie sa vizitez iarasi dentistul.
4. Am migrene, mai revin din cand in cand.
5. I’m having writer’s block again. Desi azi era timpul pentru o noua aventura a lui Xoxo, chiar nu pot sa scriu nimic.
Ma rog, sper sa-mi revin in curand, noi sa fim sanatosi.

Deci, am inaugarat rubrica emo.

1. Dragele de colegele mele au innebunit parca in ultimele 2 saptamani. Tipa, sunt irascibile si rad haotic. Mai mult decat obicei, adica. In prima saptamana am crezut ca e doar the good old PMS, stiti voi, binecunoscuta teorie conform caruia un grup de fete ce petrec mult timp impreuna menstrueaza in aceeasi perioada. Ei bine, se pare ca m-am inselat, astfel incat sunt in a-3-a saptamana de chin si dureri de cap. Si cum rezervele de algocamin mi s-au cam terminat, v-as ruga fetelor, daca cititi postul asta, sa o luati mai usor.

2. Mi-am luat Cola Zero chiar in ziua in care a aparut si e o dezamagire totala. Mi se pare cu mult prea putin schimbat gustul fata de cola light sa poate fi numita alt sortiment. Si culmea, in loc sa scape exact de ce e mai rau, adica de gustul naspa care ti-l lasa lightul in gura dupa( hehe, ce urat a sunat asta), e chiar mai accentuat. Ma rog, asta nu m-a oprit sa-mi iau in continuare Zero, probabil din cauza etichetei negre ce este, nu-i asa, foarte cul.

3. De sambata, am inceput Prison Break Marathon si mi-e ca dupa ce-l termin o sa astept vreo 5 luni pana la seria a-3-a. Iar cum natura serialului e in asa fel incat sa lungeasca la nesfarsit o idee buna, mi-e ca o sa uit de el pana in august, septembrie sau cand o sa apara. Pacat de subiect, putea sa iasa ceva si mai frumos in mai putine sezoane.

4. Sunt inconjurat de ignoranti. Nu vreau sa dau nume *cough*toti *cough*, insa ma simt superior, da. Ceea ce ma enerveaza e ca nu sunt.

5. Everybody thinks they’re special, but they aren’t. You’re not special, you just have a low IQ and an unreliable self-consciousness.